Iata ca a mai trecut un ROCS, al 15-lea din cei 17 ani de cind existam. E mult? E putin? Nu stiu. O sa revin la ROCS de indata.

Tot ce stiu este ca am luat practic tranzitia in piept cu toate ale ei. Nu avem timp sa ne plictisim pentru ca traim intr-o tara a impredictibilului, a reactiilor la orice nivel neconforme cu o cutuma oarecare sau cu un  bun simt (Doamne in ce tara se poate face un meeting la care sa se strige “Jos Opozitia” ????????!!!!!!, cind ea, opozitia, este fatalmente jos si nu sus, adica la putere) si cred cu tarie ca am rezistat atitea milenii si secole de navaliri, razboaie (cu final incert pentru ca eu cred ca avem intotdeauna apetenta sa cistigam razboaie sau “puncte” si sa “pierdem pacea” oricare ar fi ea) pentru Citeste tot articolul »

- Viata pe un peron de halta -

(pentru cei mai tineri si ne-calatori cu trenul, halta era - sau poate inc amai este - un fel gara mica, cu peron mic, in care din cind in cind mai oprea cite un personal de navetisti obositi si care avea un fel de acar Paun care si locuia acolo de mai punea din cind in cind bariera …)

Cuvintul “criza” a devenit sablon si referire universala. In el incape totul, prin el se justifica totul (evident, nu cele bune), la resturante (alea mai populare) meniurile se deschid cu “meniu de criza” (si adica ce? ma uit in farfuria de la cealalta masa, vad ce maninca si daca are o mamaliga mica atunci sic, vai, omul e in criza!), politicienii (de ti-e greata pe trei vieti) bolborosesc pe la tv-uri masuri anticriza, ce ar mai trebui? Ei bine ar trebui sa avem si hoteluri de criza (cu jumatate de pat), luminari de criza in biserici (mai scurte, ca doar lumina conteaza….) , pe scurt “viata de criza”.
Cred ca suntem cu totii alienati pentru motivul foarte simplu ca aceasta criza ne-a dus in panica, frica si multa, multa agresivitate. (as avea si aici un comentariu dar nu este in tema la care vreau sa ma refer). Si deci ce facem? Este criza, deci, bref (cum ar spune bengalezii) ne oprim din trait. Ca doar si viata insasi trebuie sa devina una de “criza”. Ne dam in cap unii altora fara sa intelegem ca in alta parte sta cauza. Citeste tot articolul »

In general sunt un om care face greu schimbari. Multi ma acuza ca sunt chiar conservatoare. Apuc de exemplu cu un parfum si nu il mai schimb sau o fac foarte greu. Odata ce ma obisnuiesc cu un serviciu/produs etc., imi este greu sa renunt si sa fac schimbarea. Unii zic ca aceasta atitudine vine chiar din zodia mea - capricorn - dar sunt, in orice caz , ca sa zic asa,… foarte fidela. Citeste tot articolul »

Stiti bine ca Dabija (scuze pentru cei care poate au acest nume de familie!), alaturi de eternul si fascinantul Bula (care a cam palit in ultima vreme, cred ca din motive de concurenta live media), constituie niste personaje simpatice care populeaza din plin folclorul nostru orasenesc si pe care le ducem mostenire din generatie in generatie. Ne plac, sunt ai nostri, sunt supapa de rezerva, sunt rasul complice, sunt de multe ori “noi” intr-o oglinda cu trasaturi mai groase, dar nu grotesti, care isi dau cu parerea despre orice dar fara sa stie mare lucru, mai defazati fata de ceea ce seintampla si, nu odata, sunt portretul colectiv al nostru care scapaintotdeauna din mizerie sau nestiinta printr-un fel de fuga impiedicata derealitate, un fel de poltronerie ne-veroasa considerata in mod abuziv”atitudine”. Citeste tot articolul »

Va surprinde cred acest titlu de editorial intr-o publicatie serioasa de business IT. Si totusi…..Simt ca suntem cumva ca la scoala si, intr-o repetitie cu noi insine (ca nu despre profesori este vorba) incercam sa ne repetam periodic intrebarea (cu raspunsul aferent): ce am invatat “copii” din aceasta lectie? Citeste tot articolul »