Mihaela Gorodcov – Blog

Motto: “Unde sunt legi multe, este dreptate putina!”
Napoleon Bonaparte

Este ceva ce ne caracterizeaza: odata faptul implinit – si daca nu ne place – ne crizam toti de la Vladica pina la opinca. Vai-valeu ne asculta toti, marele frate ne “vede”, ne urmareste, stie unde plecam pe net, atentie ce vorbim la telefon (in caz ca planuiesti sa rastorni guvernul, amina pe mai tirziu!), da’ de fapt sa ma asculte, ca ce? am pus gind rau ordinii publice?, da’ drepturile omului (cu O mare) unde sunt? vrem viata privata, ce Dumnezeu a vrut Orwell cu noi si de ce in 1984?! cind iata ne “tund” de abia in 2009!, talk-showuri indignate, incruntate, ce mai o isterie colectiva, vehementa si virulenta care, in fapt nu a ajutat la nimic si arata perfectul nostru “urechism” in a trata chestiunile arzatoare. Altele sunt in opinia mea problemele si racilele scoase la suprafata de aceasta lege.

1. Nimeni nu se documenteaza despre nimic; scoatem vorbe din malaxorul maxilarelor/pixurilor asa, ca se ne auzim/vedem (pentru cei care mai si scriu) fara nici cea mai mica umbra de indoiala (cu siguranta pe care ti-o da statutul de sfertodoct); Este un istoric interesant (si credeti-ma, m-am documentat doar o jumatate de ora si fara sa am pregatire juridica) al acestei legi.

A fost odata ca nici o data o directiva europeana numita simplu 24/2006 (care zice in mare cam ce zice si legea noastra si care sa stiti ca a fost in dezbatere publica pe site-ul – atunci – al MCTI pina la data de 10 mai 2007!!!!!). Da, nu este o greseala a fost data acum 3 ani! Nimeni si nici un justitiar de serviciu de Romania (ca sa nu mai vorbim de nenumaratele ONG-uri cu – alea, stiti dv., drepturile omului etc, vorba comunistilor, care om? ) nu s-a obosit sa o semnaleze, sa zica acolo ceva in corul european in care multe asociatii de acelasi gen, inclusiv Jurnalistii fara frontiere, au criticat-o foarte dur.

Dar, pesemne, incintarea noastra majora de a sta la masa la Bruxelles cu toti ceilalti ne-a facut sa credem ca orice vine de acolo este perfect (si nu perfectibil) si ca are aroma optima, afrodiziaca, de a ne face fericiti si multumiti. In Romania, domeniul este reglementat prin foarte multe legi (ordine, hotariri, ordonante, etc), dar, in esenta, sunt citeva care merita atentie. Istoric vorbind a fost mai intii Legea Telecomunicatiilor din 1996 (cum unele prevederi extrem de interesante…). Ma rog au mai fost si altele inainte dar, rezum aici. Apoi, sarim peste timp (ca doar nu fac aici o lucrare de licenta) si avem Legea 506/ 2004  privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in cadrul comunicatiilor electronice. Si, in final (un alt salt in timp!) iata, Legea 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retelele publice de comunicatii precum si pentru modificarea Legii 506/2004 (de care tocmai am zis mai sus) privind prelucrarea datelor cu carater personal si protectia vietii private ..etc. Aceasta lege a fost supusa dezbaterii publice. Ei, si aici ajugem la …

2. Nimeni nu participa, (la UE se numeste eParticipation si este adresata cetatenilor pentru a-si spune parerea si sa stiti ca sunt fonduri mari pentru asta si la noi!), numeni nu pare interesat, si probabil asta ne vine din lehamitea nationala ca “tot aia e….”. Au mai fost si alte cazuri de legi sau de propuneri legislative (stiu precis cazuri concrete in care chiar m-am implicat si personal) cerute de un domeniu anume (tot asa, vai-valeu, nu avem legea X si trebuie facuta asa-si-pe-dincolo), si, dupa postare NIMENI nu a facut vreo remarca dintre toti zmeii hotariti si vajnici. (se invoca mereu lipsa de timp profilactic si se consuma de 100 de ori mai mult timp steril post factum! Doar stiti proverbul cu prostii, balta, piatra si inteleptul) Deci, legea cu pricina A FOST IN DEZBATERE PUBLICA. Ei si? Avem alte probleme, nimeni nu s-a crizat, nimeni nu s-a revoltat, nimeni nu a zis pe sticle, “romani, vi se pregateste ceva!”. Si cu totii, cei care suntem mai prin presa am primit la vremea respectiva comunicate de presa in acest sens.

Iar, dupa, ehei, dupa, a fost nebunia: Irlanda o contesta (da, dar la o documentare sumara, vedem ca legea locala a lor este chiar mult mai dura decit cea europeana), Germania are multe procese civile, si…ar putea fi chiar abrogata, ce mai, un “NU” hotarit Marelui Frate. Este o procarie care ni se intimpla! Inboxurile au fost invadate de petitii on-line, revoltatii de serviciu au facut galagie (ma rog, doar 3 zile, ca apoi a venit un alt fapt divers de rontait, o crima, o ceva acolo mai suculent) si gata.

3. Sper stiinta papagalilor – comentatori o astfel de lege presupune conditii tehnice si de infrastructura care NU se pot indeplini de pe o zi pe alta. Asta NU este o lege care se se aplice de azi pe miine (ca una care ar putea prevedea ca de miine, sau mai rog din momentul publicarii ei in Monitorul Oficial, nu se mai scuipa pe strada,) din motive evidente. Nu detaliez, cei din onorabila bransa stiu despre ce este vorba…si la ce ma refer.

4. Inchei aici acest post. Cu doua remarci ca sa nu fiu cumva gresit inteleasa. Eu aici vorbesc de atitudine (profilactica, adica mai pe romaneste preventiva, care este admirabila dar ne lipseste cu desavirsire), adica acea atitudine generatoare de schimbari si nu de zgomote de fond. Si, a doua remarca, sper sa apuc in viata activa vremea cind ne vom transforma din populatie/ electorat (cind este nevoie) in cetateni. Adica locuitori ai cetatii, deci, responsabili. Ca daca pe noi nu ne intereseaza ce fac “Ei” de ce i-ar interesa atit de mult pe “Ei’ ce facem noi? !