Mihaela Gorodcov – Blog

Nu, nu sunt numerele câştigătoare la “6 din 49″ ci nişte sume de bani în moneda numită USD.

Într-un post trecut scriam despre stafful de campanie a actualului preşedinte american, despre programul său axat pe IT&C şi despre modul în care a considerat că domeniul de care ne ocupăm poate contribui la salvarea economiei ţării sale. Atenţie! Vorbim de SUA (în mod evident şi pentru oricine, ţara după care s-a dat şi se dă ora exactă în IT&C) şi despre IT&C!

La ora când scriam acest post (pe o altă temă, trebuie să recunosc, pentru că în intenţia mea nu a fost să fac un serial White House) ne-a venit pe canalele interne o ştire extrem de interesantă: ceea ce a promis Barak Obama în campania electorală începe să prindă contur. Pachetul legislativ care include şi sume consistente pentru stimularea domeniului IT&C a trecut pe 17 februarie prin ambele camere ale legislativului american (Camera Reprezentanţilor şi Senatul). Şi, cifrele de mai sus, sunt după cum urmează: 7, 2 miliarde USD pentru implementarea pe scară largă a broadband; 17 miliarde sunt pentru eHealth şi 11 miliarde pentru update în reţeaua electrică şi conectarea la internet. Cum vă sună? Ma rog, sună bine, dar pentru ei.

Desigur că pe multe site-uri veţi putea citi detalii de genul broadband pentru mediul rural inclusiv pentru a stimula economia,  dar şi multe altele. Scopul acestor scurte rânduri nu este acela de a va împărtăşi detaliile ci de a discuta câteva principii. La ora când scriu aceste rânduri a fost deja votat şi bugetul nostru de stat pe anul în curs. Încă nu ştiu la momentul când scriu aceste rânduri ce se întâmplă cu IT-ul în bugetul nostru de stat dar va promit că voi reveni.

Nu sunt în măsură să comentez bugetul nostru de stat şi nici nu este locul în cadrul acestui editorial. Am văzut, ca noi toţi comentariile din talk show-uri, discuţiile pe procente la nivelul cât din PIB se alocă cercetării, învăţământului, sănătăţii etc….ştiţi şi dv , dar, ceea ce nu am reuşit să înţeleg – dincolo de vorbe multe cu IMM-uri şi cu alte asemenea – este pur şi simplu strategia. Cifrele propriu-zise sunt sau ar trebui să fie o consecinţă a strategiei pe termen mediu şi lung, chiar şi în condiţii de criză sau mai ales în aceste condiţii.

Lucrez, iată de 16 ani pentru o mare corporaţie multinaţională. Business planurile noastre se fac pe 3 ani (cu recurenţe de la an la an) şi întotdeauna există în “faţă” un material în care noi explicăm strategia companiei din România (de pildă, dar este valabil pentru toate subsidiarele) pentru perioada următoare. Apoi, repet, ca o consecinţă firească, urmează cifrele propriu-zise care sunt justificarea şi baza a ceea ce vom face în viitor. Adică EXECUŢIA strategiei.

Nu văd sincer o prea mare deosebire de principii între o companie şi o ţară – privită din acest punct de vedere. De aceea am şi dat în două posturi atenţie planurilor americane de redresare pentru că ele – dincolo de cifre – au la bază o startegie coerentă. Să explic totuşi în câteva cuvinte.  Nu am auzit nici un oficial român (din executiv) să definească ce se va întâmpla mai departe cu ramurile economice. SUA, de exemplu au stabilit că IT&C este o prioritate (alături desigur de alte industrii cum ar fi cea auto, cea bancară, imobiliară, etc)  şi, odată stabilite aceste priorităţi ca soluţii de a adresa optim criza, au venit pachetul legislativ, fondurile şi destinaţia acestora.  În ceea ce ne priveşte, nu am auzit decât procente din PIB (care fireşte au nemulţumit pe toată lumea) dar nimic despre priorităţi (în afară de generalităţi lipsite de orice concreteţe), despre ceea ce se va face chiar şi cu acele procente în diferite ramuri (educaţia are X% din PIB, bun, şi în afară de salarii şi întreţinere, ce ANUME se va face cu aceşti bani? Stimulăm învăţământul în mediul rural? Investim în eLearning? În fine, cred ca aţi înteles la ce mă refer….).

Deci asta e. Şi este o boală mai veche a noastră, nu este de dată recentă. Marea mea spaimă este permanentizarea ei (se poate şi aşa, fără nişte mesaje clare şi articulate ale unor oameni care ne conduc) şi, ca o consecinţă firească, tare mi-este teamă că în final va face parte deja din ADN-ul nostru….Şi odată acolo, ce să mai vorbim de eParticipare, de cetăţeni, de spirit civic şi câte altele. Vorba unui scriitor de demult (Alexandru Vlahuţă) într-o frumoasă poezie romantică “nu de moarte mă cutremur ci de veşnicia ei…..”.