Raspuns la comentariul Dnei Petrescu
Da, cred ca lucrurile pot fi privite si asa, adica intr-o etapizare evolutiva, dar si separarea lor succesiva cred ca ajuta. Pentru ca, vorba inteleptului noi alegem. Sau, altfel zis, si oricit de greu este, suntem ceea ce gindim. Ma gindeam in zilele trecute la faptul ca orice generatie (gindita in pasii mari ai istoriei, adica in medie din 50 in 50 de ani) a trait mari drame, fie ca s-au numit razboaie, foamete, schimbari brutale de regimuri politice etc si, ca, cum-necum, ajungem la vorba fizicienilor care spun ca haosul este premisa ordinii. Orice lucru nou, la scara sociala mare, se naste prin distrugerea a tot ceea ce este vechi. Si uneori se face cu o imensa brutalitate. Si cu ceea ce nu odata a fost numit in mod cinic “pagube colaterale”……
Intr-un interviu la un post TV (cu ceva ani urma) dl. Balaceanu-Stolnici - a raspuns la intrebarea “care credeti ca este cea mai mare racila a societatii moderne?” - “Desacralizarea” a raspuns intr-un singur cuvint. M-am gindit mult la acest raspuns (evident nu era dat in sensul habotnic al cuvintului, si contextul era oricum unul mai larg) si cred ca in astfel de perioade ar trebui sa reflectam mai mult la aceste aspecte. Ne-am invatat sa luam totul “for granted”, ca si cum ni se cuvine tot ce avem, inclusiv faptul ca suntem sanatosi, ca avem ce minca, ca avem un acoperis deasupra capului, etc (adica acele lucruri foarte simple pe care nici nu le mai bagam in seama…) fara sa “multumim” cuiva (aici ma refer in sensul larg al fiecaruia dupa ce crede ..inclusiv Cerului, sa zicem) pentru asta. Si, cind spectrul pierderilor - de obicei materiale - se anunta la orizont (real sau nu) se intimpla ceea ce am zis mai jos. Aici este o discutie mult mai ampla si poate o voi aborda odata intr-un comentariu.
Mai cred de asemenea ca - in afara de inteligenta - obligatorie in astfel de momente ca emanatie a gindirii noastre, mai cred ca trebuie sa ne ghidam si dupa intuitie (dar acest lucru presupune un exercitiu foarte dificil si anume sa fim foarte atenti la noi, sa ne ascultam cu grija glasul interior, si, bineinteles, la cei din jur, sa fim toleranti, ceea ce ne duce la o alta trasatura importanta si anume intelepciunea, si, in final sa “descarcam” din noi orice emotie negativa ca pe un bagaj inutil). Nu descriu aici o situatie ideala, cred ca - oricit de greu este, si o spun din experienta proprie - este un exercitiu care facut in timp si cu perseverenta, va sfirsi prin a-si arata roadele. Si aici exemplele sunt infinite: de la psihologie la autosugestie, de al NLP pina la toate invataturile si practicile spirituale autentice (indiferent care, cit de vechi si de pe ce meridian, pentru ca fiecare isi va gasi ce i se potriveste), toate ajuta. Nu am vrut sa spun in comentariul meu acest lucru (care ar fi fost ideea nr. 4), dar, daca ne amintim de Andre Malraux care a spus ca secolul XXI va fi religios sau nu va fi de loc si reflectam din alte unghiuri, cred ca avem o tema de gindire. Probabil ca ideea nr. 4 era despre aceasta “oportunitate” pe care astfel de perioade le ofera: adica intoarcerea si la cele spirituale, la/in noi insine ceea ce in final este un alt tip de cistig. Cred ca si despre asta voi scrie la un moment dat mai multe, dar, poate pe un blog personal.
Cit despre modele, cred depinde mult unde si cum le cautam. Sunt modele profesionale (de pilda ani de zile am admirat la maximum o mare ziarista italiana, si o numesc aici pe Oriana Fallaci, mai ales dupa ce ii citisemn cartea “Si daca soarele moare”, urmare a timpului petrecut intre astronautii americani inainte de misiunile selenare), sunt modele de viata (as fi vrut nu odata sa am macar cite putin, infim de putin, din certitudinile Maicii Tereza, determinarea lui Margret Thatcher, geniul Anei Aslan, detasarea unei femei batrine anomine de la munte care ia totul ca fiind de la Dumnezeu…si asa mai departe), modele de virsta cum le numesc, pentru ca fiecare visrta este o etapa care are alte cerinte etc. Dar, cred cu tarie ca cel mai greu lucru este sa urmam indemnul Oracului din Delphi: cunoate-te pe tine insuti! Si atunci vom gasi si resursele in noi si nu in afara noastra. Iata ca si eu m-am lungit foarte mult, dar, a fost o frumoasa provocare……pentru care va multumesc inca odata! Oricum, un exercitiu intersant este sa iti pui intrebarea - care nu este atit de stupida precum pare - care ar fi 5 oameni (indiferent de epoca, de religie sau de gen) ?
Tag-uri: modele, opinii, spiritualitate
