PR-ul de la mama sa pe gard
De o vreme incoace, si fara nici o legatura cu criza, pentru ca totul tine de ceva timp/ani, calitatea si continutul comunicatelor de presa scade exponential. Toata lumea s-a aruncat pe PR ca pe un colac de salvare in furtuna ca unic mijloc de promovare a orice se face intr-o companie iar, noi, ca publicisti suntem nevoiti sa folosim tot mai mult “cosul”, stiti dv. care.
Exista mai multe grade de prostie in comunicatele pe care le primim. Sa le iau pe rind:
1. Categoria “primiti va rog ultimul comunicat de presa al companiei X”. Va dati seama? Intrebarea imediata este “vai duduie, dragutza, papusa, este chiar ultimul????!!!! Inchideti pravalia? Gata? S-a terminat? Pai daca este ultimul, de ce sa il mai dam pe fluxul de stiri? Ce interes mai avem daca oricum firma trage obloanele? Evident ca de vina este aceasta limba romana plina de subintelesuri in care, fetitele care au studiat la diferite particulare din 2 in 14 si care au citit la viata lor doar facturile de la telefonul mobil, confunda “cel mai recent” cu “ultimul”.
2. Categoria “va trimitem spre publicare comunicatul atasat”. Serios?! Si daca nu vreau sa il public? Si daca nu ma intereseaza cu ce imi umpli tu “inbox-ul”? Poate ma iei si la intrebari de ce nu l-am publicat, sau unde a aparut? Ni s-a intimplat si asta, ca o voce plina de tupeu sa sune prin redactie si sa imi ia la intrebari colegele unde, cind, capturi de ecrane etc…..Acestea sunt de obicei asa zisele agentii de PR care sunt platite, credem, la kilogramul de tupeu si de non-valoare si care, daca noi le propunem un proiect, de obicei nici nu raspund. Sau, daca totusi o fac, ne iau cu avioane, reguli, sa vedem, cu 6 luni inainte, e prea din scurt cu 2 luni inainte, vai-valeu….Este cazul in care de obicei invit aceste piariste sa puna comunicatul la mama lor pe gard daca nu sta la bloc. (mama).
3. Categoria “stire de business – plan intern”. Exista cazuri in care primim foarte des comunicate de presa cu fapte/evenimente/ care se incadreaza din punctul meu de vedere la faptul, normal dintr-o firma, de a avea clienti noi, de a vinde produsul/serviciul, adica, pe scurt, de a duce la indeplinire un business -plan. Sa ne miram deci ca firma vinde ceva? Sa dam ca o mare stire ca se intimpla totusi ceva acolo, in compania X? E cam “nashpa”! Este ca o capcana in care se cade tot mai frecvent din exces de zel. Stiti cum este vorba aia ” sa te fereasca Dumnezeu de prostul harnic!”. Si harnicia are anumite grade si anumite scopuri……si nu este intotdeauna benefica.
In loc de concluzii:
1. Bine ca mai sunt garduri in Bucuresti si in tara!
2. Internetul este free (ca acces) dar nu este in mod necesar gratis. Si – la fel ca hirtia – nu suporta chiar orice;
3. Cartea (in sens de scoala) e lucru greu de razbit si discernamintul (pe care ti-l da de obicei cultura si bunul simt) este considerat un fel de boala a secolului XIX de care este musai sa scapam. Acum doar navalim si poate iese ceva.
4. PR-ul nu inlocuieste in nici un caz marketingul si promovarea serioasa, dar, in tara lui “lasa ca merge si asa” totul sau aproape totul este permis.
5. Cred ca Romania, si la nivel macro, traieste aceeasi drama. PR-ul este o stiinta a comunicarii foarte complexe, a construirii unei imagini favorabile, a da mesaje pozitive si la zi. Pai, tocmai asta e problema, ca este o stiinta care scapa multora (drama este ca nici nu sunt constienti/constiente de acest fapt) iar stiinta asta da migrene. Dupa unii este chiar cancerigena. Asa incit, ce mai?! Cinste cui a inventat inbox-ul!
Despre subiectul PR e mult de vorbit ….
Trebuie sa acceptam ca un filolog nu scrie la fel ca un inginer si ca nu toate firmele au specialisti in PR ci doar secretare cu diplome in PR. -sau nici pe acelea. Nu ar fi locul aici pentru discutii dar calitatea in invatamantul de profil lasa de dorit. Trebuie sa ai si stiinta comunicarii dar si darul comunicarii.
Ce vreau sa spun este ca trebuie sa acceptam schimbarea …. de atitudine … si sa incercam sa rezolvam punctual acolo unde se poate aceste probleme … urate.
Nu poti face o conferinta cum sa arate o comunicare de produs la care sa chemi PR-ul. Tot ce se poate face este sa le trimiti pe adresa de mail cu articole cum au scris altii pentru a fi acceptate spre publicare. Sau publicarea unui mic ghid de tipul cele mai des intalnite 10 greseli in promovarea produselor IT.
Multumesc Computerworld .
Tema abordată de dv mi-a deschis ochii asupra unei întâmplări recente, din care n-am extras încă toate semnificaţiile. Un prieten, patronul unei firme importante îmi spunea, în urmă cu vreo doi ani: „Gata! Am renunţat să facem promovare după cum dă Domnul, apelând la unii şi la alţii. Am făcut un contract cu o societate specializată în PR…” Numele respectivei societăţi nu-mi spunea nimic, aşa încât, prudent, am întrebat: „Şi cu cine veţi colabora de la ei?” „Cu… domnişoara X, a lucrat ea şi pe la televiziune…” Când am auzit despre cine e vorba, m-am felicitat pentru prudenţă. În gând, fireşte. „Domnişoara”, care – din ce ştiam eu – stricase câteva familii, fusese aruncată pe scări de la respectiva televiziune privată, de una dintre concubinele acţionarului principal. Altfel, era – ca să folosesc o vorbă în circulaţie – „beton”! Evident, nu la PR. N-am mai făcut nici un comentariu, ca să nu risc să mai pierd un prieten, şi aşa puţini. Prietenul meu m-a căutat iarăşi în urmă cu trei săptămâni. „Daţi-mi şi mie un sfat, pregătesc un eveniment important pentru firmă şi nu ştiu dacă anunţurile şi invitaţiile concepute de noi sunt ce trebuie.” Era o provocare, prietenul meu ştia că nu asta e specialitatea mea. Ce-a ieşit a fost însă realmente o surpriză: şi pentru mine, şi pentru el, şi pentru firmele specializate în PR, care s-au speriat că le-a apărut un concurent necunoscut.
Ce doream să spun cu asta? Că tema despre care scrieţi este de foarte mare actualitate şi vă felicit!