Cacofonia digitala si narcisismul digital

10 Aprilie 2009 de Mihaela Gorodcov

Poate nu as fi ales aceasta tema daca nu as fi fost invitata de un distins urolog si prieten al meu la un congres medical legat de o tema care - intr-un fel sau altul - pe toti ne doare (ma rog, in sens figurat, desigur!): Sanatatea Sexuala - Factori de Risc. A avut loc - congresul - intr-un pitoresc port dunarean, asociat in cupletele interbelice cu Tanti Elvira (cred, un faimos si plin de succes manager al vremii in zona de servicii de care s-a preocupat congresul) si cu orbul care totusi l-a gasit.

Deci, pentru cei mai tineri - Braila. Motiv pentru care a trebuit sa ma documentez si sa fac o prezentare conceputa pentru o audienta care nu are nici un fel de valente tehnice, altele decit cele de utilizare, si pentru care trebuia sa mai introduc in ecuatie inca un factor de risc ( in opinia mea) la tema congresului (in afara celor cunoscute lumii medicale). Acest factor de risc este generat de etapa actuala a netului (si probabil va creste in perioada urmatoare), si ma refer aici la retelele sociale, jocurile de tip Second Life (eu traduc acest termen nu ad literam ci prin (”Cealalta Viata”) si tot ceea ce inseamna plonjarea intr-un metaverse, fuga intr-o alta lume cu tot ceea ce presupune acest lucru. In fine, de fapt nu despre asta vreau sa vorbesc in acest post cu care chiar deschid aceasta tematica ci despre alte aspecte pentru care vreau sa provoc un dialog. (Din capul locului vreau sa fac precizarea ca nu combat aici rolul pozitiv al retelelor sociale si al altor aspecte legate de tot ceea ce inseamna Web 2.0, faptul ca ele reprezinta in acest moment adevarate platforme de studii antropologice, sociologice pe diferite comunitati, etc, pentru ca - omul fiind un animal social - are intotdeauna nevoie de o comunitate in care sa functioneze si la care sa se raporteze, deci, ele exista pur si simplu, sunt o noua paradigma de viata cu impact semnificativ asupra intregii noastre
societati! Totul este sa intelegem bine cu ce avem de a face pentru a adresa corect impactul multiplu).

Deci, revin si promit sa nu mai fiu atit de serioasa si de docta. Internetul este liber, este gratis, este democratic, este interactiv in timp cit se poate de real, este un spatiu in care oricine poate spune orice, totul sau aproape totul este permis. Dar….si aici intervin semnele de intrebare; au creat retelele sociale un fel de narcisism digital? site-uri ca Wikkipedia pun sub semnul intrebarii scoala, documentarea serioasa si
chiar autoritatea didactica; generatia “YouTube” este mult mai interesata sa se vada pe sine si sa se exprime pe sine decit sa se conecteze la lumea exterioara; cacofonia digitala rezultata din “Babelul” milioanelor de
bloguri (lasam deoparte aici “datul din casa” pentru ca acesta - in contextul dat - este raul cel mai mic ) precum si marota “continutului generat de utilizatori” pun sub semnul intrebarii parerea expertilor si a
jurnalistilor profesionisti; “to google” a devenit deja verb; “Cealalta Viata” inseamna un alt “eu” nu asa cum sunt ci asa cum as vrea sa fiu (deci de ce sa ma cunosc pe mine insumi, cum ne indeamna Oracolul de la Delphi??? si eventual sa fac ceva ca sa ma schimb si sa “cresc”?!) si cu alti companioni decit cei din viata reala; si pot sa continui dar cred ca nu mai este cazul. Ati prins cred ideea. Internetul, ca spatiu furnizor de informatii, este deja mult si nu mare, este un fel de “gura satului” in care, ca sa existi in aceasta lume, trebuie musai sa intri, desi stii ce te asteapta, este un fel de sex pervers cu “Marele Frate” despre care stim ca exista, mai miriim din cind in cind, dar, nu stiu cum se face ca ne si place! In fine, stiu ca deschid cu acest post un fel de cutie a Pandorei lansind - iata tot pe internet - niste intrebari (unele de-a dreptul retorice, stiu) care cred ca re-editeaza in buna masura intrebarile eterne ale altor generatii. Personajul principal dintr-un binecunoscut roman al lui Herman Hesse (Lupul de stepa) deplingea la inceputul secolului al XX-lea instrainarea omului si decuparea lui de energia naturala a vietii prin industrializare, mecanizare si radio; generatiile parintilor nostri au fost socate de-a dreptul de anii ‘60 cu demolarea sociala asociata cu miscarea “flower power” si revolutia sexuala.

In fine, in cutia Pandorei a ramas totusi asa pe fund (dupa ce au iesit toate relele) ceva: speranta. Oare a ramas inchisa acolo sau nu mai era nevoie sa iasa pentru ca exista deja in stare naturala?

3 Responses to “Cacofonia digitala si narcisismul digital”

  1. radu spune:

    Narcisa Digitala

    Citind articolul am inceput sa scriu initial notite apoi un raspuns.
    Am vreut sa il numesc Scrisori din Turcia (ca sa aduc aminte de pe Goethe maghiar) dar am spus sa aleg ceva de profil .
    In joaca de-a cuvintele …. narcisa aceea digitala reprezinta reversul titlului articolului.

    De ce?
    — pentru ca vorbim despre ceva aproape indescriptibil, aproape tabu ….. despre tineri.
    — pentru ca tinerii sunt cei care zilnic scot din amalgamul internetului produse noi … pe care reusesc sa le vanda si sa aduca un profit ….
    — pentru ca tinerii reusesc sa se desprinda cu eleganta de tot cea ce e impus…

    In opinia mea singura adresare care s-ar potrivi acestei generatii este inspirata de Stapanul Inelelor - “My precious” generation. Asta ar fi omagiul meu pentru cei tineri , …, pentru ca sunt cu adevarat deosebiti.

    De ce?
    — Tanara generatie a creat retelele sociale….. Cati peste 35 de ani sunt pe acolo ??? Prea putini.
    — Un fel de narcisism digital? ……Hei hei verde e iarba … se canta o data - alta forma de narcisism daca vrem … azi sunt adulati…. In plus narcisismul are daca nu ma insel vre-o trei caracteristici .. contemplarea, admiratia, dragostea -de sine.
    — Wikkipedia pun sub semnul intrebarii scoala, documentarea serioasa ….. aprob … dar pentru cati? pentru “ingineri cu ochelari” care discuta despre corectitudinea traiectul ionilor in jurul nucleului sau despre cate armate avea Decebal… pentru restul wiki e deja mult prea mult …. si e scrisa de cei care acum au 30 de ani ….dar pentru restul …. numai faptul ca citesc trei articole potential gresite este magnific … Macar nu vizualizeaza problema in 3 trepte cum spunea un primar care este ….si citesc sa afle ei cum e treaba….

    ————————————————————————————————

    Totusi unde e narcisa?

    Narcisa este ceea ce acesti minunati tineri ofera in timp real sociatetii … o imagine creata in cele mai mici amanunte, globalizata , web 2.0
    Speranta nu are loc pentru aceasta generatie … indiferent de forma , asta pentru ca nu au avut parte de un sistem opresiv ….. Exista dorinte care inca nu sunt inca conturate coerent dar pe care ei situ ca le pot realiza — si aici se gandesc la bani. daca nu pot se transforma in fani Second life…

    Poate ca Narcisa este defapt ca si Speranta o eterna angajata a coanei Elvira, tinerii stiu deja asta si pentru ei orqasul dunarean e de fapt internetul. Ce bine e la noi la Braila.

  2. ruxandra petrescu spune:

    cineva trebuie sa il apere si pe Dl. Internet!

    am citit articolul si comentariul d-lui Radu. ma aflu intr-unul dintre momentele in care mi-as fi dorit sa fi absolvit Dreptul, pentru ca asa sigur as fi avut ceva sanse sa expun aici o pledoarie cat de cat decenta in apararea domnului Internet.
    voi incerca sa il apar oricum, in calitatea mea de om in varsta de 34 de ani (a se citi non-pustan din second life).

    asadar, stimat auditoriu, dati-mi voie sa va fac o scurta descriere a clientului meu, paratul Internet.
    in primul rand, se trage dintr-o familie buna, fiind descendent pe cale directa al familiei manuscris si incuscrindu-se apoi cu filmoteca, pinacoteca si toate celelalte rude ale artelor si nu numai.
    vedeti deci ca dl Internet detine cea mai completa colectie DE ORICE din aceasta lume. deci, fie ca am 5 ani si caut o poza cu power puff girls, fie ca am 80 si caut un nou tratament impotriva artrozei, tot la dl Internet apelez. iar cine spune ca prefera sa vada un picasso original atarnand pe perete in locul celui digital de pe monitor, ii urez sa aiba tot timpul necesar pentru a vizita vernisajele din intreaga lume.

    ca o prima concluzie: dl Internet detine TOATA informatia.
    evident, unde apare cantitate, are de suferit calitatea. desigur, internetul e plin de cretinisme si e perfect normal sa fie asa, deoarece internetul reprezinta aceasta planeta, aceste miliarde de oameni, dintre care majoritatea sunt cretini. asa cum un om destept, instruit, se oglindeste intr-un blog numai bun de savurat la birou (cum ar fi acesta), la fel un cretin se “produce” digital prin scalambaieli tampe, pornosaguri abjecte si tot felul de alte forme de manifestare a idioteniei.

    problema nu cred ca este a domnului Internet, care, in marinimia si generozitatea sa, gazduieste tot ce binevoim a-i incredinta intru pastrare. problema este mai degraba a nea Utilizatorului, care a ajuns sa creada ca dexonline este referinta lingvistica suprema, wikipedia este mama cunoasterii iar youtube e rampa de lansare a artistilor neintelesi din lumea intreaga.

    sincer, avem cunostintele si materialelele necesare pentru a face bomba atomica de exemplu. depinde doar de noi sa nu o facem. putem sa ne si sinucidem in 2 minute daca be sectionam jugulara cu o lama, dar hotaram ca nu e cazul sa o facem. putem face sex in mijlocul intersectiei prezum maidanezii cu care convietuim de atata vreme, dar din nou, nu o facem. de ce? pentru ca avem discernamant. pentru ca nu suntem animale.
    unui caine nu am cum sa-i explic faptul ca mancarea de pe farfuria de sus e a mea si cea din bolul de jos e a lui, de aceea trebuie sa am grija sa nu-i las farfuria mea la indemana, sa il cenzurez, pentru ca el nu are discernamant si nu am cum sa am pretentii de la el.

    de la domnul Utilizator de internet insa, sa avem pardon, am pretentii. in sensul ca ii cer sa faca exact ce il duce pe el mintzisoara lui sa faca. daca e obsedat sexual, sa isi descarce mii de terra de filme porno. daca e terorist, sa studieze unde vrea sa dea cu urmatorul avion. daca e un om civilizat, sa se joace mafia wars pe facebook daca are chef (eu de exemplu, am), sa stea pe messenger cu prietenii, sa isi caute informatii pentru job, sa isi download-eze tablouri celebre, spectacole, filme, seriale, si in general, sa faca exact ce ii place lui.

    asa cum nu o sa oprim sexul din cauza cretinilor care nu se protejeaza si raspandesc in intreaga Braila BTS-uri, asa nu as vrea sa il ponegrim pe dl internet din cauza cretinilor care profita de bunavointa domniei sale si il incarca numai cu cretinisme.

    cat despre speranta, aceasta cred ca ar trebui sa o indreptam catre educatie. un om educat nu va avea niciodata nevoie de second life, decat poate ca forma de amuzament.

    concluzia mea e urmatoarea: daca ne educam copiii, nu avem a ne teme de dl Internet iar daca ii invatam sa se bucure de viata, nu avem a ne teme de second life.

    dar daca nu vom reusi sa-i educam, nu e vina lor ca se trezesc in second life.

    deci propun achitarea D-lui Internet pe motiv de nefondate si nesustinere a acuzatiilor si punerea sub acuzare a Dlui Care Educa, fie acesta parinte, invatatator, profesor sau prieten.

  3. Radu spune:

    Scuze pentru greselile de editare din postul meu anterior.
    Din graba am dat “trimite” inainte sa il finalizez si de aceea unele fraze au ramas in suspensie.
    Completez punctul meu de vedere cu urmatoarele:
    1. Nu internetul este de blamat.
    2. Nu tinerii sunt de blamat.
    3. Nu educatorii sunt de blamat.

    De ce?
    1. Problema principala este lipsa cererii de calitate in ceea ce priveste internetul din partea societatii. Este clar ca internetul evolueaza. Este clar ca tinerii se manifesta asa cum isi doresc. Deasemenea este de remarcat ca si acum 150 de ani existau factori in societate care cereau mai multa responsabilitate si isi doreau de la compatrioti mai multa aplecare spre cultura. Totusi a fost nevoie de unele razboaie mondiale si de raspandirea minunatelor inventii ca electricitatea, motorul cu explozie interna si internetul ca sa se produca oaresce schimbari. Problemele umane fundamentale au ramas in mare aceleasi … Tine mai mult de psihicul uman decat de mediul de manifestare.

    2. Candva intre profesori era la moda expresia urmatoare: “Elevii mei sunt niste loaze nu pot decat sa ii impusc sau sa ii infiez”. In mod cert nu toti elevii se incadrau in actiunile pomenitelor verbe (a impusca - a infia) dar cel care auzea expresia constientiza ca trebuie de multa dragoste ca miracolul invatarii (implicit a progresului) sa aiba loc.

    3. Motivul comentariului initial era un simpozion la Braila … in care se discutau influenta asupra tinerilor …cred ca acea etapa de dezvoltare a internetului abia acum ajunge sa produca profit si implicit pluscultura … si deasemenea sunt de acord cu cei care spun ca investitia in internet este asemeni parintilor care investesc in copii lor … nu vor primi inapoi decat o foarte mica parte din ceea ce investesc. Cei care vor folosi ceea ce aduce noul mediu de dezvoltare vor fi cel mai probabil copii celor ce astazi scriu pe net si care se vor pregati pentru provocatile vremurilor noi cu niste unelte pe care le vor socoti la fel de uzuale asa cum noi consideram astazi televizorul color sau detergentul automat.

    4. Eu m-am obisnuit. Pe net apar zilnic produse bune si rele. Depinde de mine sa le sortez (sau sa recoltez ceea ce imi e de folos). ….in functie de unde vreau sa ajung in aceasta scurta viata (Ars longa vita brevis…nu?) asa cum fac si tinerii din frumosul oras …..

    In concluzie :
    Devine inutil sa intrebi un tanar de azi sa iti spuna doua versuri din Alecsandri … toti stiu versuri din Eminem sau Mafia …. asta e moda timpurilor … si recitesc cu placere … pe net … fara sa platesc drepturi de autor …ceva versuri :

    “În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
    Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
    În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
    Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
    Dorinţi nemărginite plăntând într-un atom.”

    …….

Lasa un comentariu

*
Va rugam sa scrieti rezultatul sumei.
Apasati pe imagine pentru a asculta varianta audio a ecuatiei (in engleza)