Va surprinde cred acest titlu de editorial intr-o publicatie serioasa de business IT. Si totusi…..Simt ca suntem cumva ca la scoala si, intr-o repetitie cu noi insine (ca nu despre profesori este vorba) incercam sa ne repetam periodic intrebarea (cu raspunsul aferent): ce am invatat “copii” din aceasta lectie? Ridicata la nivel macro si general intrebarea este de-a dreptul retorica. Ni se intimpla in tot momentul diferite lucruri, ne uitam la tv si vedem de multe ori acelasi discutii (pe teme uimite chiar prin repetabilitatea lor, cum a fost show-ul cu recentul cutremur, in care iar am descoperit, ce mirare!, ca suntem o tara si o capitala cu risc mareseismic!!!! ) in care se pare ca fenomenul invatarii din lectiile trecute (sau ale trecutului) sau din lectiile altora care au trecut si trec prin experiente similare, ne scapa in totalitate. Totusi este bine sa perseveram in a semnala niste atitudini si niste fapte din lumea larga (sau mica acum
datorita internetului) din care poate ceva-ceva tot se va invata. Sau macar am o oarecare liniste ca am zis ce am avut de zis. Deci, ce ne invata porcii? In afara peiorativului insultativ atunci cind atribui aceasta denumire unor semeni ai nostri, cred ca in ceea ce ii priveste - pe porci - sunt utili omului, iti creaza starea semanatorista de bine atunci cind grohaie fericiti la troc, se multumesc deci cu putin, si, iata, din cind in cind se mai imbolnavesc si mai dau si la oameni ceva din microbii (virusii, cred) lor. O sa va intrebati fireste care este legatura intre aceste onorabile animale
si lumea IT. Una foarte mare si o sa explic pe scurt in cele ce urmeaza. In ultimele zile, site-urile de profil al noastre (din SUA si nu numai) contin foarte multe stiri legate de gripa porcina si de efectul pe care aceasta - in caz de pandemie - il poate avea asupra continuitatii in business si asigurarii functionarii optime a companiilor, a furnizarii fara intreruperi a utilitatilor, a sectoarelor vitale, a aprovizionarii cu bunuri necesare vietii, pe scurt a sustenabilitatii societatii. Motiv pentru care organizatii guvernamentale, companii de analiza (intre care binecunoscuta
companie Gartner), toate din SUA si cu sprijinul unor organizatii internationale (OMS, de pilda) au dat publicitatii recent mai multe rapoarte care au la baza diferite simulari legate de posibile scenarii in caz de epidemie (de la gradul 4 in sus, pentru moment OMS clasificind gripa porcina la gradul 3 din 6) in care se presupune ca absenteismul de la locul de munca ar atinge cel putin procentul de 40%. Fapt pentru care, sintagma la ordinea zilei este business continuity (inclusiv in sectoarele vitale si critice despre care am vorbit, toate coordonate evident de IT). Ei bine cum se poate
asigura intr-ul astfel de caz continuitatea in business? (in afara modelelor clasice pe care le cunoastem cu totii). Prin citeva strategii la care trebuie sa subscrie toate entitatile economice. In primul rind cu totii trebuie sa aiba un plan bine pus la punct bazat pe teleworking care sa evite deplasarea oamenilor, evident. In conditiile in care mobilitatea si accesul la internet sunt la ordinea zilei acest obiectiv nu pare atit de greu de atins; in al doilea rind, se vorbeste de noi organigrame astfel incit in caz de incapacitate de lucru sa fie intodeauna pregatit inlocuitorul. In fine analizele sunt multe, unul dintre materiale se intreaba de pilda “Is IT ready for pandemic after mergers and layoffs? (Este IT-ul pregatit sa “duca” o epidemie dupa atitea fuziuni si concedieri?). Sau un altul: ” Swine flu at phase 4: what did we learn from bird flu planning?” (ce ziceti ce intrebare?)
Si aceasta in contextul unei societati tehnologice (ma refer la SUA) dupa care - am mai spus-o - decenii de-a rindul s-a dat ora exacta in IT. Deci, sistemele de IT&C sunt vitale in caz de epidemii sau orice alte tipuri de dezastre naturale in conditiile in care ele asigura suportul soi coordonarea tuturor activitatilor intr-o societate avansata. Si cum se pevin astfel de “colapsuri”? Prin planuri si strategii care simuleaza orice tip de efect (si sunt convinsa ca astfel de planuri se intimpla in orice alt tip de domeniu) asa fel incit, daca totusi se intimpla se se stie bine si pe dinafara textul piesei de teatru ca “sufleuri” nu prea mai sunt. Nu mai insist, cred ca ideea este clara. Si am pornit de la modul in care timp de ore bune pe diferite canale tv a fost tratat subiectul recentului cutremur. (am scris in acest sens si un post pe blogul meu de pe site-ul www.idg.ro sub titlul “Ce face Dabija atunci cind nu-l omoara grija?” pe care va invit sa il cititi.
Intrebari:
- exista simulari si planuri de continuitate a sistemelor si functionarii generale a societatii, la noi, in caz, de pilda de cutremur?
- daca nu (si cred ca asa este) cine ar trebui sa il faca? cine sa il aplice si coordoneze?
- este criza economica generala - care a devenit un fel de morisca pe buzele tuturor - o scuza pentru absenta unor astfel de planuri si strategii care privesc in principal domeniul IT&C? (desigur cu aplicatii in toate domeniile vietii).
- ar trebui sa luam un model si sa il aplicam?
Sunt mai multe, dar ma opresc aici.
Mihaela Gorodcov
PS: la momentul cind scriam acest articol am primit pe reteaua noastra interna de stiri un material foarte interesant despre noile reguli - votate de utililizatori - care guverneaza in acest moment popularul Facebook. Mi s-a parut extrem de interesant cum utilizatorii au cerut acest lucru si cum au votat pentru noul regulament de functionare. Merita si acest subiect un comentariu, mai ales ca imi aminteste de ideea unui arhitect care, dupa ce a construit un mare campus universitar, a pus gazon peste tot, a lasat sa se faca in mod natural potecile (dupa circuitul normal al oamenilor) si abia apoi a facut aleile pietruite. Interesant!
Incitant. Şi textul, şi PS-ul. Şi mă ispiteşte nu la un comentariu – în sensul obişnuit al termenului, cât la o replică. Sper să nu se abată prea mult de la contextul chestiunilor deschise. O voi intitula (polemic?!):
Ce mă învaţă şoferul de taxi?
Umblând foarte mult prin ţară – şi mai ales prin cătune îndepărtate ale judeţelor – am ajuns cu timpul să-mi fac prieteni, unii chiar foarte buni, printre şoferii de taxi. Cum pornisem pe drumurile jurnalisticii înarmat cu o mare doză de încredere în oameni (corect ar fi să o numesc – în cazul meu – naivitate) am avut parte şi de surprize. Am încercat mai întâi cu jurnaliştii locali. N-a mers. Prea vechi în funcţii şi obedienţe au ajuns, vorba „împuşcatului”, „să roadă sacul” şi să vadă… Şi dacă văd, de ce să mai caute?! Şi dacă ştiu, de ce să mai întrebe? Fierb în sosul micilor „grupuri” de interese şi n-ar ieşi din ele nici să-i pişti cu …euro. Pesemne ştiu ei de ce. Am încercat apoi cu politicieni, cu profesori, cu procurori şi avocaţi. N-a mers. Prinşi cu şi într-ale lor, nu mai vedeau pădurea…
Cum însă nevoia te învaţă, am descoperit taximetriştii. Fără prea multe treceri prin şcoli, n-au avut timp să-şi piardă bunul simţ şi omenia. Numărul foarte mare de personaje reale întâlnite – evit să folosesc termenul „oameni” pentru a nu crea cine ştie ce confuzii – le-a adăugat, acolo unde a fost şi un teren prielnic, o experienţă de viaţă pe care puţini o pot avea. Poate doar frizerii şi coafezele. Spre deosebire de aceste categorii, şoferul de taxi circulă „în interes de serviciu”. Şi circulând are parte de experienţe noi, unele chiar tari: caută (adrese), aşteaptă, se întreţine cu pasagerul, este vânat câteodată (chiar şi pentru o partidă de sex! – oricum mai sigură decât ofertele puse pe tavă de Internet), poate deveni victima unor infractori, i se cer servicii (un călugăr din Tg. Mureş i-a cerut unui taximetrist să-l ducă la un centru de masaj erotic). Şi aşa mai departe. Mulţi taximetrişti devin cu timpul adevărate enciclopedii ambulante: cunosc adresele mai bine decât poştaşii, ştiu cum funcţionează farmaciile non-stop, discotecile şi barurile, ajung să ştie medicii din spitale şi „comisioanele” încasate, ştiu mai bine decât doctorii cât se cere pentru un post de conferenţiar sau cât şi cui trebuie să dai pentru ca să devii din asistent direct profesor universitar, ştiu de unde se poate cumpăra o diplomă sau cu cine trebuie să iei legătura ca să poţi merge la sigur în Italia, Spania sau prin alte ţări cu ogoare de căpşuni sau de bumbac…
Cât am lucrat ca jurnalist, taximetriştii au fost pentru mine mină de aur. Nu singura, dar poate cea mai importantă.
Dar să mă întorc la subiectul tratat – inteligent şi cu har - de dna Mihaela Gorodcov: dacă în America sau în alte ţări programele de prevenire a unor dezastre se pot adresa segmentelor IT (care dau de multă vreme ora exactă în multe şi subtile mecanisme economico - financiare) la noi asemenea programe – cele care sunt, cele care vor mai fi, dacă eventualii aleşi sau numiţi, îndrituiţi să le facă s-ar pune pe treabă să le şi facă! – ar fi cazul să includă şi taximetriştii.
De câţiva ani buni, am un prieten taximetrist, din Bucureşti.
Pentru mine rămâne un adevărat mister. Deşi nu are decât anii de şcoală obligatorii, am aflat de la el (şi după judecata lui şi nu după cele citite în cărţi sau reviste, că nu avea de unde să găsească aşa ceva) o mulţime de lucruri: ce înseamnă clonare, cum apar găurile negre, cum se poate realiza deplasarea în timp, care dintre politicieni este implicat în afaceri necurate şi în ce fel anume… Şi le explică simplu, după mintea lui, şi rămâi uimit cum a ajuns să le afle pe toate.
Eu unul, de câte ori caut ceva pe Internet şi nu găsesc, şi se întâmplă adesea, îl întreb pe şoferul de taxi. Şi mă întreb, de fiecare dată la fel de surprins, la fel de naiv: Oare ce lipseşte Internet-ului?!
Păcat că taximetriştii nu pot accesa locurile ocupate de factorii de decizie.
Păcat că politicienii şi guvernanţii noştri, cei mai mulţi extraordinar de deştepţi, ştiu tot şi dau pe dinafară de cunoştinţele acumulate.
Şi dacă ştiu, de ce să mai întrebe pe alţii ce şi cum să facă?! Programe de prevenire contra dezastrelor?! Simulări?! La ce bun?! Ei sunt asiguraţi: conturile se îngraşă, afacerile – mijlocite de intermediari – merg, cu pensiile nu vor avea probleme neam de neamul lor… Cu sănătatea nu-şi bat capul, pot merge oricând la cele mai bune clinici din lume, copii lor nu merg la şcoală cu păduchioşii… Lumea lor este acolo, sus, pe când lumea muritorilor de rând şi a suferinţelor le rămâne străină şi scufundată undeva în întuneric şi sărăcie.
Şi iată, vine o pandemie precum „recenta gripă porcină” şi constată, brusc, că şi ei, oriunde ar fi, respiră acelaşi aer – poate contaminat – ca şi muritorii de rând, obligaţi să trăiască doar cu a mia parte din veniturile curente ale lor.
Iftimie Nesfântu
“…am scris in acest sens si un post pe blogul meu de pe site-ul http://www.idg.ro sub titlul “Ce face Dabija atunci cind nu-l omoara grija?” pe care va invit sa il cititi.” Unde e postul asta? Ca nu il gasesc….
Oricum, expresia neaosha parca era alta