Sa lasam Luna !…Sa colonizam Web-ul!…..
I am back pe blogul meu. A trecut ceva vreme de cind nu am produs cuvinte inteligente in acest spatiu, dar, dupa cum vedeti, revin. Ce am facut in ultimele doua luni? Cam ce a facut toata lumea: am incercat sa traiesc, sa “respir”, sa mai citesc cite ceva de suflet, sa incetez sa ma mai mir nesfirsit uitindu-ma pe sticle (ma rog, tot mai rar in ultima vreme ca te ia de cap cum ar zice un intelectual), sa plec intr-un concediu de 2 saptamini in Turcia, asa ca o terapie de bune servicii si de auzire a 2 replici favorite acolo de 10 ori pe zi “No problem” si “Nothing to worry about”, sa ma detasez (aproape in sensul budist al cuvintului) dar, in fine, nu mi-a reusit pe deplin, si apoi sa revin la butoane. Intre timp, o fuga de 3 zile la Londra asa pentru un meeting care, putea fi de fapt oriunde pentru ca programul a fost foarte strins.
Ma intrebati de Londra si de criza? Ma rog, Londra e tot acolo (era “high season de shoping” si era literalmente plina de “shopperi”), Parlamentul e tot acolo de la Cromwell incoace (este – prin comparatie – un simplu exercitiu de aritmetica in care se aplica proportiile simple: functioneaza de suficiente secole – vreo 4 in formula data – ca sa aiba timp sa devina o institutie serioasa si care sa conteze, al nostru doar de 20 de ani, deci faceti singuri socoteala), teatrele londoneze erau fully booked pina prin octombrie, Sky News anunta deja semnele redresarii mai ales in sectorul bancar….etc. Criza, da, dar cu alte tipuri de efecte. Asa ca o paranteza, intr-una dintre calatoriile mele la Londra (metropola care este favorita mea) am avut curiozitatea sa ma duc in zona deschisa publicului la o sedinta a Camerei Comunelor la care am stat cred fascinata vreo ora si ceva pentru ca un deputat avea o pledoarie plina de insufletire pentru un amendament (in sistemul britanic legislativ din cite am inteles legile in general nu se abroga ci se fac amendamente la ele) la o lege (care mai avea citeva de-a lungul vremii) data – tineti-va bine ca decolam – pe timpul regelui Richard Inima de Leu (asa pe la 1300). Deh…..Mai e mult pina departe.
Ma rog, tot de la ei vine si stinga si dreapta politica (nu de la nemaipomenite ideologii sau doctrine; acestea au fost asumate ulterior ca apartinind unor clase sociale situate in pozitie antagonica). Tot Cromwell zise cind s-au strins cu totii in faimosul hemiciclu de la Westminster asa: lorzii la dreapta mea si burghezii la stinga. Wonderfull! O sa mai vorbim despre Londra si despre alte locuri si despre criza……
Revin. Deci este criza, care, asa ca intr-un biliard al hazardului s-a transformat, sau mai bine zis a tras dupa ea, pe linga sectoare cheie ale economiei (vedeti ce cuvinte alese si de lemn folosesc?) cum ar fi finante/banci, imobiliar, resurse, productie etc, si media, parerea unanima fiind aceea ca media in general (audio/video, generalista, dar si cea de nisa) este intr-o criza majora. Cauze multe, efecte vizibile peste tot, cu deosebiri destul de semnificative de la tara la tara si de la zona la zona. Unde ne “ducem” cu totii? (ma rog unde ne ducem pina la urma este evident si egal pentru toti, cred, ci ma refer la scapare). Pe Web. Acolo ne regasim toti: cititori/consumatori de media + advertiseri + furnizori de content + cine mai vreti. Acolo printre retele sociale, bloguri, pareri, videostriminguri, web si podcasturi, all overIP, site-uri, portaluri, Yahoo, Google, news, tot ceea ce se poate imagina. Expertii numesc asta “The Social Colonization of the Web”. Interesant nu? Cred ca este in firea omului sa colonizeze/cucereasca ceva: teritorii (in fine pe Terra s-au cam terminat), corpuri ceresti (Luna poate fi o optiune), popoare, oameni etc.
A venit rindul Web-ului sa fie colonizat de oameni. Veti spune, da, dar si pina acum tot noi l-am facut! Da, dar retelele sociale (si chiar corporatiile de tip Yahoo si Google) duc acum restul la indeplinire. O noua lume deci de cucerit si, mai ales un nou model de business in media. O schimbare fundamentala in care trebuie sa fii pe val. Este greu de spus daca “criza” (scuze pentru usoara cacofonie) a potentat aceasta schimbare sau ea s-ar fi intimplat oricum. Daca este consecinta sau nu a crizei. Cert este ca …este.
Voi mai comenta pe aceasta tema! Pina atunci, ne vedem pe …Facebook! Sunt acolo, deci exist.
Mihaela Gorodcov
Ma bucur sa va revad.
La mai multe posturi.
Un articol remarcabil! Adevarat, documentat, de maxima actualitate si totodata… cald
. Felicitari autorului si cele mai bune urari, avem nevoie de astfel de scrieri, bucurie pentru spirit si orientare pentru actiune!
/(…) business-ul tradiţional aşa cum îl ştiam devine caduc într-un secol în care cuvântul magic nu mai este “produsul” ci “serviciul” oferit/ (din recentul editorial!)
şi, traducând ideea şi continuând-o (un analist avizat, iată, poate străpunge dincolo de clişeele momentului, deschizând astfel noi posibilităţi de abordare şi zone de vizibilitate!), am putea să spunem: în loc să vindem mere (adică „produsul”), vindem disponibilitatea de a culege mere („serviciul”)! schimbând perspectiva – „dacă stăm strâmb ca să judecăm drept” – nu mai este nevoie să investim, să plantăm şi să altoim meri, să îngrijim livezi şi să cumpărăm terenuri, să angajăm personal calificat; fără să observăm, adesea, statutul nostru se modifică (aparent cel puţin): din proprietari şi, eventual, angajatori, devenim disponibili pentru „servicii” şi, cu puţin noroc, „angajaţi”, în cel mai bun caz „parteneri” cu alţi „prestatori de servicii”…
şi iată cum, vechile frontiere se neantizează (aparent cel puţin), iar ceva, poate din zonele oculte, schimbă fără să prindem de veste configuraţia lumii moderne…
în spatele „misterioşilor nori IT”, cum i-am numit altădată, adevăraţii proprietari – cei care fac jocurile, cărţile – se statornicesc ca arhitecţi ai viitorului: praful se ridică şi ne întunecă vederea, cei grei rămân, mai bine ascunşi, protejaţi chiar de aparenta noastră inteligenţă şi adaptabilitate…