şi, traducând ideea şi continuând-o (un analist avizat, iată, poate străpunge dincolo de clişeele momentului, deschizând astfel noi posibilităţi de abordare şi zone de vizibilitate!), am putea să spunem: în loc să vindem mere (adică „produsul”), vindem disponibilitatea de a culege mere („serviciul”)! schimbând perspectiva – „dacă stăm strâmb ca să judecăm drept” – nu mai este nevoie să investim, să plantăm şi să altoim meri, să îngrijim livezi şi să cumpărăm terenuri, să angajăm personal calificat; fără să observăm, adesea, statutul nostru se modifică (aparent cel puţin): din proprietari şi, eventual, angajatori, devenim disponibili pentru „servicii” şi, cu puţin noroc, „angajaţi”, în cel mai bun caz „parteneri” cu alţi „prestatori de servicii”…
şi iată cum, vechile frontiere se neantizează (aparent cel puţin), iar ceva, poate din zonele oculte, schimbă fără să prindem de veste configuraţia lumii moderne…
în spatele „misterioşilor nori IT”, cum i-am numit altădată, adevăraţii proprietari – cei care fac jocurile, cărţile – se statornicesc ca arhitecţi ai viitorului: praful se ridică şi ne întunecă vederea, cei grei rămân, mai bine ascunşi, protejaţi chiar de aparenta noastră inteligenţă şi adaptabilitate…