Mihaela Gorodcov – Blog

- Viata pe un peron de halta -

(pentru cei mai tineri si ne-calatori cu trenul, halta era – sau poate inc amai este – un fel gara mica, cu peron mic, in care din cind in cind mai oprea cite un personal de navetisti obositi si care avea un fel de acar Paun care si locuia acolo de mai punea din cind in cind bariera …)

Cuvintul “criza” a devenit sablon si referire universala. In el incape totul, prin el se justifica totul (evident, nu cele bune), la resturante (alea mai populare) meniurile se deschid cu “meniu de criza” (si adica ce? ma uit in farfuria de la cealalta masa, vad ce maninca si daca are o mamaliga mica atunci sic, vai, omul e in criza!), politicienii (de ti-e greata pe trei vieti) bolborosesc pe la tv-uri masuri anticriza, ce ar mai trebui? Ei bine ar trebui sa avem si hoteluri de criza (cu jumatate de pat), luminari de criza in biserici (mai scurte, ca doar lumina conteaza….) , pe scurt “viata de criza”.
Cred ca suntem cu totii alienati pentru motivul foarte simplu ca aceasta criza ne-a dus in panica, frica si multa, multa agresivitate. (as avea si aici un comentariu dar nu este in tema la care vreau sa ma refer). Si deci ce facem? Este criza, deci, bref (cum ar spune bengalezii) ne oprim din trait. Ca doar si viata insasi trebuie sa devina una de “criza”. Ne dam in cap unii altora fara sa intelegem ca in alta parte sta cauza.
Citeam de curind in cartea lui Dan Puric “Omul frumos” despre regretul pierderii filonului autentic, despre valorile perene si sistemele de referinta, despre cufundarea noastra in masa amorfa a populatiei care a uitat ca a fost poate in anumite momente binecuvinate ale istoriei noastre, popor. Este tot mai greu, daca nu imposibil, sa suprapui valori si principii peste mlastina in care vietuim (ca de trait este practic imposibil) pentru ca aceste principii au fost pocite de mascaricii vremelnici ai zilei si confiscate in mod abject. Multi ii citesc cartile, multi de duc la conferintele lui, multi citesc literatura spirituala, sau frecventeaza asiduu biserici si minastiri, asa si? Unde este schimbarea de atitudine? Nu mai este suficient sa fim de acord si sa intelegem, trebuie sa aplicam….Atitudinea genereaza viitorul, spunea un intelept. Si daca este sa te iei dupa asta, ce sa mai zic? Nu avem viitor…
In fine, iar am divagat, dar sunt cam suparata astazi.
Deci revin. Mai este nevoie de media? Iata de curind Rupert Murdoch (pe fondul scaderii drastice a veniturilor din publicitate) a decis sa aiba pe net continut cu plata de tip premium. Ma rog, cred ca stiti stirea, ea a fost indelung comentata. Vai, dar cum?! Democratia si democratizarea informatiei, cetateanul trebuie sa stie, sa aiba acces, sa fie informat, sa nu ii scape nimic, cum adica?! Sa platesti pentru ceva ce este acum la indemina tuturor pe si pe toate site-urile?????
Aici sunt citeva aspecte pe care cred ca trebuie sa le subliniem:
1. Am mai scris si intr-un alt comentariu “PR-ul de la mama ei de pe gard” ca internetul nu este nici gratis si nici ieftin daca vrei sa faci ceva ca lumea si ca PR-ul este doar un fel de morisca inventata care sa inlocuiasca marketinul si promovarea (aia cu ceva bani). Nu mai revin, puteti citi acest comentariu in arhiva de pe blog;
2. Atunci cind a inceput euforia internet toti publisherii (dar toti si de pe toate meridianele si paralele globului) au pus content gratis pe internet pentru ca: printul mai producea suficiente venituri si era inca pe val; nimeni (sau foarte putini) nu a stiut la vremea respectiva sa inteleaga si aplice noul model de business pe on-line cu atit mai putin sa il si monetizeze (mai ales dupa caderea dot-com-urilor); telecomunicatiile nu erau unde sunt astazi si broadband-ul nu era la tot cartierul asa fel incit sa “duca” orice aplicatii;
3. Printul ca cazut. Ma rog eu nu sunt chiar dintre talibanii ultrasi care viseaza la “engage” si la viata fara hirtii. In mod cert insa printul a diminuat in pondere si va diminua in continuare. Este un trend evident, vizibil de mai bine de 2-3 ani, generat fireste si de “vai draga nu mai vrem nimic in print! on-line aveti? dar cite clickuri? Multe draga, cite vrei tu……(mda, ma rog avem si rosii si castraveti, cu ce se serveste doamna/domnul?);
4. Vorbim de proiecte on-line, de web 2.0 (am scris mult despre asta si nu ma mai repet), de webcasturi, podcasturi, de comunitati, de retele sociale (nu mai revin nici aici) dar…..este evident ca in tarisoara vorbim inca limbi straine. Publicatii de nisa? Site-uri de nisa? Vai, dar cite aceesari aveti pe luna? Da’ de demografie ati auzit? Nu? Vreti accesari? Hai sa va vad cu router (pe un banner, evident pe care se fac clickurile alea de vorbeam mai sus) pe un site de sport /fotbal care o sa se rupa din miini si toti intre “Hai …ceva” o sa cumpere la kil routerul ca doar e fain, nu?
5. Sunt foarte curioasa cum va fi receptat (vai ce cuvint!) de cititorii americani acest model de content platit. Este de fapt si un raspuns la companii si corporatii care desigur au taiat bugetele de publicitate dar parca ar vrea sa se promoveze si cit mai moca si cit mai pe on-line; Si sunt foaret curioasa ce content “premium” si exclusiv va putea avea chiar si Rupert Murdoch in media pe care o conduce in contextul globalizarii si al stirilor care fac instantaneu ocolul lumii…..Si mai sunt curioasa citi se vor solidariza?
Conchid: traversam cu totii o grava criza de media in care stirea trebuie sa fie gratis, buna si la timp. Nu voi cadea in capcana flasnetei vai dar cetateanul care trebuie informat etc, dar cred ca este o situatie care ar trebui sa dea si sa ne dea de gindit.
In ceea ce ne priveste (nu pe noi ca si companie ci pe noi, asa in general) traim de fapt intr-o halta (nici macar intr-o gara mica) in care asteptam sa opreasca asa din senin un Intercity si sa ne ia pe toti sa ne duca in paradis. Si uitam sau nici macar nu mai bagam de seama ca prin fata haltei sunt totusi niste sine de cale ferata care vin de undeva si duc undeva. Si poate se va gasi cineva care sa spuna: haideti bre oamenilor sa mergem din travesa in traversa ca poate ajungem undeva! Numai ca, putini o spun, multi se pling, toti sunt agresivi si aproape nimeni nu mai intelege in aceste vremuri ca nu suntem noi inamicii unii altora si ca intr-o lume atit de interconectata (inclusiv economic) putem scapa doar impreuna……
Ma rog, ne mai ramine ceva: o conversatie adinca si linistita cu acarul Paun. Intre doua bariere…

Mihaela Gorodcov