Mihaela Gorodcov – Blog

JO Vancouver – 2010

Am tot zis sa revin din amorteala iernii nesfirsite pe care o traim si am tot aminat nu atit de lipsa de inspiratie sau subiecte cit dintr-o anume lehamite generata de inutilitatea atitudinii. Cu totii ne plingem – unii la altii – dar troienele (nu femeile din antica Troie, alminteri foarte dovedite) parca ne-au contropit intr-un melanj oribil si negicios amestecat cu apa. Sa treci strada, ei, iata o mare aventura demna de un film cu Stan si Bran (va amintiti faimoasa replica “me first” si s-a scufundat intr-o groapa plina cu apa), sa mergi cu masina este practic un act mult prea aventuros, sa te uiti la televizor este ca si cum iti semnezi pasaportul pentru infern,  sa vietuiesti este deja un act de mare curaj…..(ma rog pot sa continui lista de exasperari, dar o stiti bine, deci nu mai insist la corul plingaciosilor), asa incit acestea fiind zise m-am hotarit sa ma uit la altii. O sa ziceti care altii? Pai la altii, hat departe, fix in cealalta jumatate a globului, dincolo de GMT!
Ati ghicit, mergem in Canada, la Vancouver, unde Jocurile Olimpice de Iarna stau sa inceapa. O sa va plicitisesc, dar insist sa o fac cu citeva cifre care cuprind tehnologia din spatele unuia dintre cele mai importante evenimente sportive mondiale.
Reteaua este prima fully convergent care acopera toate tipurile de comunicatii: telefonie, wireless, radio, servicii complete de internet pentru fani, media, sportivi si delegatii si oficiali din toata lumea; 3 000 de specialisiti IT vor aisigura buna functionare a intregii infrastructuri care poate suporta pina la 15 000 de conexiuni VOIP. O retea de 285 km de fibra optica va asigura toate serviciile de voce, date si transmisii TV, inclusiv 400 000 de convorbiri radio si 10 416 ore de transmisii TV pentru mai bine de 3 miliarde de telespectatori in intreaga lume. 13 sisteme IT vor asigura buna functionare a JO, culegerea datelor in timp real de la senzorii aflati pe teren (pirtii etc)  si protectia datelor; adica in total 800 servere, 6 000 de computere, 4 000 de imprimante si nenumarate terminale. Nu mai insist cu alte detalii de procesoare, sisteme de operare, ce companii si ce performante, cum poti accesa mobil sau in video on demand orice proba, orice moment sportiv, ce facilitati de comunicatii exista, etc, pentru ca totul este la nivel de top a tehnologiei actuale, totul este integrat, si, sunt convinsa totul va functiona impecabil (detalii de exemplu si pe site-ul www.networkworld.com) . O uriasa masina de procesat biti si informatii se va porni si va merge pervaziv. Adica nimeni nu ii va remarca prezenta. (ci doar absenta, Doamne Fereste!).  Va fi bine, sunt sigura ca “nocturna” de pe pirtii sau unde este cazul nu se stinge, fiecare om si masina vor sti perfect locul in angrenaj si Flacara Olimpica se va aprinde atunci cind va trebui.

Asadar, de ce v-am plictisit cu un astfel de subiect? Pentru ca, ori de cite ori vad cum semeni ai nostri sunt capabili sa faca ceva atit de grandios, si nu numai sa faca ci sa faca bine, la timp, fara scandal prea mare, fara politica prea multa, asa, organizat si frumos, ma apuca un fel de disperare. O sa ziceti, da’ e in Canada! de ce te miri? Da, asa e! Canadienii sunt, sa zicem, de pe Venus ( ca de martieni ne-am saturat), au un lob in plus intre urechi (unde se afla indeobste creierul), au 4 miini, 2 inimi, dorm 2 ore pe noapte si maninca putin, respira de doua ori mai putin ca noi si nu vorbesc de loc. In rest muncesc si se organizeaza. Fiind deci venusieni, nu ne mai mira nimic. Noi, care suntem paminteni intelegem mai greu cum de se poate asa ceva?! Noi, care dam in gropi, noi care nu mai avem baze sportive, noi care ne-am obisnuit intr-asa un hal cu raul extins, mult, pretutindeni, incit nici nu il mai bagam in seama, noi care  nu mai vedem nimic din ceea ce este bun si frumos (stirile pozitive nu fac rating, deci nu merita mentionate) noi traim perpetuu sub zodia vorbelor. Ca intr-un blestem al flasnetei vorbim mereu si mult. Si cu totii stim ce si cum, cu totii vedem gunoaiele, cu totii suntem constienti ca nu functionam dar….ce sa-i faci? suntem doar niste paminteni undeva in Estul Europei pentru care normalul este un deziderat de neatins.
Asta e! (am ridicat si din umeri aici!).  Trist este ca ne-am obisnuit asa. Dvs ce credeti?

Mihaela Gorodcov

PS: Urmeaza un post despre voluntariat. Admirabil dar lipseste cu desavirsire in logica noastra sociala.