Mihaela Gorodcov – Blog

Voluntar – ce cuvint! Cu ce il asociem noi in Romania? Cu literatura sau cu istoria, depinde cum privesti lucrurile (evident asta pentru cei mai culti dintre noi) si cu voluntarii pentru front fie ei barbati sau femei! Deci cu razboiul, cu apararea patriei, stiti dv….. Toate astea au fost de mult, si cum spuneam, au ramas simple pagini de istorie pe care cit de curind nu le va mai citi nimeni si oricum nu mai crede nimeni in asftel de idei sua principii.

Bun, si pe timp de pace? (vorba vine pace dar in fine sa zicem ca ne referim la timpurile in care nu avem tancuri pe strazi in orase).  Ei, pe timp de pace ne-am cam virusat. Cei pe care momentul ‘89 i-a gasit la o virsta tinara sau matura isi amintesc de munca patriotica, un fel de voluntariat – obligatoriu in sensul ca trebuia sa prestezi fara plata niste servicii dar nu alegeai tu ce si cum sa faci ci ti se spunea clar – cu ora, data, loc, indeletnicire si te prezentai. O absenta la asa ceva nu avea consecinte imediate si nici pe fata ci mai degraba erau insidioase si cu efect de bumerang cind iti era lumea mai draga sau cind aveai nevoie de vreo aprobare pentru ceva….si atunci venea inevitabila intrebare: de ce pe data de…..nu ai participat la ……?

Iata ca de 20 ani traim altceva. Inca nu imi este clar ce este acest altceva……dar, sa ii zicem capitalism. Unul salbatic, nestructurat, pe o societate neasezata, fara valori, cu falsi idoli si “vedete”, cu visuri adolescentine de a deveni fotbalist sau fotomodel (repere adevarate!), cu o economie care nu a trecut printr-o faza de dezvoltare (inclusiv de infrastructuri) ci doar a “sarit” in faza de consum (cu efectele devastatoare pe care le vedem),  cu nesfirsite reforme care incep cu orice nou ministru (nu au nici o finalitate…) si ajung la cos odata cu urmatorul, cu o pleiada de mediocri care ne asalteaza peste tot, cu asociatii si ONG-uri care nu reprezinta de fapt  decit o mina de oameni sau institutii fara a avea un cuvint real de spus sau vreun interes public, cu galagie multa, cu Viata, vorba lui Octavian Paler ca pe un Peron de Gara… . O sa va (ma) intrebati; bine-bine dar unde sa incapa in acest talmes-balmes social ideea de voluntariat? Cui, Doamne-iarta-ma! ii pasa de asa ceva? Corect. Unde sa incapa? Nici macar gindul actiunii voluntare – ca sa nu mai vorbim de fapta in sine – parca nu mai incape in aceasta societate de oglinzi strimbe. Si totusi, ar trebui sa inceapa sa fie acolo. Poate de fapt de aici ar trebui sa incepem insanatosirea societatii in care traim. Cu “sa ne pese”, cu ideea de a dedica ceva timp (fara plata in bani) pentru o anume actiune, fapta (nu din categoria “batrine trecute strada”) …..Sau cu ideea de a ne implica intr-un eveniment important (iata de pilda JO de la Vancouver, despre care am scris destul, si unde, inclusiv pe zona de IT au fost si voluntari) pentru experienta, conexiuni, CV (asa ceva acolo este apreciat la CV), invatare. Desigur, veti zice: nu este vreo primejdie in Romania ca in Era Noastra, cit o tine ea, sa sa organizeze vreodata asa ceva, ceea ce este corect. Dar sunt si lucruri mai mici in care ne-am putea implica in sistem de voluntariat. Culmea, voluntariatul este o axa importanta sociala si o adevarata institutie la toate nivelurile tocmai in tarile – sa zicem capitaliste autentice – in care banul este rege…..si “spread-sheet-ul’ este actul tau de identitate. Pot da multe exemple si pot sa va spun multe din experienta mea (si in diferite organizatii) in care voluntariatul este privit ca ceva foarte degradant si in orice caz plictisitor si consumator inutil de timp. Avem bani. (zic unii). Cit costa acest proiect? Sau de citi bani este nevoie pentru Asociatia X care sprijina batrinii fara nimeni pe lume (sa zicem)? X bani! Perfect. Sa ii dam si gata. Am mai facut o fapta buna, si ne-am mai compostat odata biletul spre Rai. Stiti cum ar fi un astfel de proiect in tara capitalista? Iata scenariul. Pasul 1: se anunta proiectul. Necesar? Sa zicem 20 000 de Euro.  Pasul 2: se organizeaza ceva, o actiune de stringere de fonduri (cu scop clar, cu oameni foarte seriosi -domni si doamne foarte onorabili si chiar cu mare expunere sociala care se implica etc) in care se ating de fapt 3 scopuri simultan: se string banii necesari (uneori poate chiar mai mult), se sensibilizeaza opinia locala sau publica cu privire la problema in chestiune si se da un exemplu. Totul bazat pe voluntariatul social (si nu in mod necesar pe cel profesional la care m-am referit si in contextul JO). Pasul 3: se string banii si chiar ajung unde trebuie. (ei, si asta este o problema….in ceea ce ne priveste)

Vom reusi oare? Ce ziceti?

Mihaela Gorodcov