Istoria care ar trebui sa se repete: 2000 – 50 – 30 – 4
Se spune tot timpul ca istoria se repeta, dar in sensul ei negativ: adica la nivel de colectivitati, de natiuni, chiar si de grupuri sociale sau de indivizi, se repeta mereu (fireste pe alte spirale evolutive) aceleasi fapte/greseli/intamplari din care nimeni nu pare sa invete ceva. Se mai foloseste aceasta asertiune si in sensul ei fatalist, de blestem aproape, “ei, ce vrei, istoria se repeta!” si nimeni nu invata nimic, se repeta parca intr-o recurenta nefasta aceleasi greseli si alegeri nefericite. Desigur ca sunt “istorii” si “istorii”, unele bune, altele mai putin faste.
Sunt si unghiuri de vedere care modifica perceptia unei intamplari in mod radical. A fost chiar o perioada interesanta in care scriitori si istorici au facut niste exercitii de imaginatie pornind de la premisa: dar daca o anume intamplare n-ar fi avut loc? Cum ar fi aratat lucrurile ulterior? Din toate acestea au ramas doar niste scrieri amuzante, dar si o piesa remarcabila de teatru “Razboiul cu Troia nu va avea loc” a lui Jean Giraudoux.
Tocmai despre istorie este vorba in acest editorial al meu din luna martie, si anume o istorie pe care eu, una, as dori-o repetata, dar cand ma uit in jur, gandul acesta mi se pare tot mai utopic. Este una dintre acele intamplari care marcheaza o epoca, care tine de un momentum in care eram poate mai mult decat acum “in randul lumii” cum s-ar zice. Si doresc sa o consemnez, chiar daca poate in aceasta perioada pe planeta au fost poate si alte noutati care ar fi meritat mentionate. Dar pornesc de la premisa ca le stiti, fiind anuntate pe toate canalele de stiri. (Intre altele, fac o paranteza despre o stire calda din zilele trecute; Londra a fost de curand teatrul – culmea – unei manifestatii de protest de mare amploare care a avut parte si de ceva anarhisti, toata povestea lasandu-se cu devastare, raniti etc. In acelasi timp, tot la Londra, s-a pus in vanzare la Apple Store IPAD 2 pentru care sute de persoane au stat la coada cel putin 30 de ore ca sa “apuce” sa cumpere. Concluzia: ce bine este sa locuiesti intr-un oras mare! Este loc pentru toata lumea.)
Revin. Istoria despre care vorbesc este legata de o aniversare remarcabila: 50 de ani de cand a fost operational calculatorul MECIPT (Masina Electronica de Calcul a Institutului Politehnic Timisoara) unul dintre primele astfel de calculatoare de generatia a II-a construite in lume (in Romania a fost al doilea dupa CIFA 1 construit la IFA) moment care a facut ca pentru un weekend polul IT-ului din Romania sa se mute, unde altundeva?, decat la Timisoara. Cifrele din titlu spun asa: avea 2.000 de tuburi electronice, efectua 50 de operatii pe secunda, avea 4 kilobytes de memorie pe tambur si 30 de km de fire! Si functiona!
Desigur ca despre un astfel de eveniment se pot scrie multe: despre protagonisti, despre mediul universitar timisorean, despre Muzeul Tehnic al Banatului (facut prin entuziasmul multora dintre cei legati inexorabil si defintiv de acele locuri si de oamenii lor care au insemnat ceva), de profesorii care au venit de la toate universitatile din tara, despre media din Timisoara care a avut mult de lucru si despre oamenii care au facut ca toata aceasta sarbatoare sa aiba loc. In numarul viitor vom gazdui un interviu amplu cu Prof. Vasile Baltac unul dintre autorii si protagonistii acestei minunate realizari tehnice. Iata ce ne-a declarat “la cald” profesorul Baltac: îMECIPT-1, pus in functiune in anul 1961, era un calculator tipic din generatia I cu peste 2.000 de tuburi electronice, zeci de mii componente pasive, memorie externa un tambur echivalent 3 kilobaiti, introducere de date aflate pe o banda de hartie perforata, avand ca imprimanta o masina de scris electrica dotata artizanal cu electromagneti de actionare clape. Pentru cei care asista azi la revolutia digitala, la tablete performante si telefoane inteligente, este greu de crezut cum putea fi util un calculator electronic cu viteza de 50 operatii/secunda si programare in cod masina! Si totusi MECIPT-1 a fost intens folosit pentru calcule stiintifice si de proiectare.
MECIPT nu a fost numai un centru academic de cercetare, ci un centru de cercetari si productie si o pepiniera de specialisti. De numele MECIPT si Politehnicii din Timisoara este legata declansarea revolutiei digitale in Romania. La dezvoltarea industriei nationale de calculatoare si informaticii si-au adus contributia numerosi ingineri absolventi ai Politehnicii timisorene. Unii au lucrat la MECIPT, altii au fost studenti si apoi absolventi, altii au fost beneficiari si au invatat abecedarul profesiei pe aceste prime calculatoare. Fiind creat in mediul universitar, MECIPT-1 a avut un impact national semnificativ mai mare decat colegele din generatie CIFA si DACICC.
Ce ar mai fi de spus? Ca ne-am dori cu totii ca aceasta istorie sa se repete! Ca sa ne regasim, fara surle si trambite, mandria de a crea, de a o face cu pasiune, de a fi respectati dupa numarul de neuroni si de cunoastere, nu numai dupa “alte numere si cifre”, de a ne regasi reperele, de a vedea pe sticle si fapte bune, de a intelege ca astfel de jaloane trebuie sa insemne ceva pentru noi toti. Ar trebui, mai mult decat oricand, sa reincepem sa ne onoram personalitatile, oamenii care au facut ceva, sa ii vedem mai des pe cei care inca mai fac, pentru ca fara o astfel de istorie suntem saraci si fara radacini.