Sfarsit de saptamana si inceput de weekend!
Ca tot omul, ascult radioul in masina. De multe ori nici nu sunt atenta la asa-zisii moderatori care vorbesc doar ca sa se auda pe ei si sa umple ceva minute intre doua melodii. Astazi de dimineata (vineri 10 septembrie) o afirmatie (cea din titlul acestui comentariu) mi-a atras atentia si deodata am realizat amalgamul de cuvinte care spun acelasi lucru intr-o hemoragie de vorbarie deja caracteristica.
A vorbi mult si a nu spune nimic este deja un sport national. Si de multe ori acest lucru se numeste jurnalism, gazetarie (mai pe vechi), iar fetele si baietii spun ca sunt ziaristi si reporteri. Principiul repetiei a devenit deja cutuma de umplere de timp la jurnalele de stiri la TV. De obicei, din studio, de pe prompter ni se enunta stirea; apoi se “da legatura” la cineva care de la “fata locului” (fie “fata asta a locului” un sicriu, un viscol sau orice crispeaza reporterul asigurand-se astfel veridicitatea si impactul emotional) spune vajnic si uneori impiedicat si speriat acelasi lucru pana i se “ia legatura”; in final, pe imagini generice o voce din “off” ne spune pentru a treia oara acelasi lucru. Deci, de 3 ori ca sa le invatam pe dinafara. Desigur ca dincolo de acest amatorism evident este totusi si o cauza obiectiva: cu ce Dumnezeu sa umpli o ora de stiri? Se intampla totusi atatea orori in Romania (ca de cele bune nici nu poate fi vorba pentru ca stirile pozitive nu fac rating) incat sa poti asigura o ora de emisie?! Este mana cereasca atunci cand se intampla vreun incendiu sau vreun accident asa fel incat se mai rupe cumva sirul “stirii de 3 ori”!
O sa va intrebati desigur ce legatura are acest comentariu cu zona de IT de care ma ocup (sa zicem in mod jurnalistic, desi nu mai este de nicio lauda acum) de 25 de ani? Pai are, pentru ca in ultimele zile am realizat ca se toooooot casca o prapastie din ce in ce mai mare intre noi si “ei”. Mi-am facut un obicei, ca in afara enewsletterelor pe care le primesc prin reteaua interna a IDG, sa ma uit pe diagonala pe site-urile noastre importante din SUA (Computerworld, Networkworld, Infoworld, CIO, etc.) pentru a prinde pulsul pietei, pentru a citi comentariile, inclusiv cele de pe blogurile de tehnologii etc. Dupa cum stiti din cand in cand selectez cate un comentariu sau o analiza (legata de o stire calda) si vi le prezint. Ei bine, in ultima vreme nu am avut ce sa aleg si nu pentru ca aceste informatii nu exista (ele exista si sunt evident de un inalt profesionalism), ci pentru ca mi-am pus intrebarea: pe cine intereseaza de fapt? Cum sa alegi o ancheta de genul “Sustaining Innnovation” pentru marile organizatii, sa o adaptezi si sa incerci sa o realizezi in Romania? (Desigur ca aceasta “inovatie” se refera la implementarea unor solutii noi mai ales in zona virtualizarii, a ceea ce se numeste cloud computing etc., dar scopul acestui comentariu nu este acela de a etala termeni tehnici si tehnologii noi). Problemele “lor” sunt cu totul altele. A fost criza si acolo. Nu s-a iesit inca pe de-a intregul ca sa zic asa. Cresterile la vanzarile din zona tehnologiei informatiei (echipamente, componente, software si servicii) sunt inca modeste, dar sunt, pentru ca marile corporatii si companii au inteles ca prin IT se pot reduce costurile, se poate creste eficienta (acestea nu sunt vorbe goale ca la noi, ci rezultatul unor analize serioase de business care se aplica si in zona publica si guvernamentala) si se pot depasi momentele critice. Iata un alt exemplu: un plan ambitios al administratiei Obama inceput inca de la inaugurarea mandatului, este legat de externalizarea serviciilor IT (si nu numai) in zona rurala americana si nu in destinatii overseas (cum ar fi India), pentru care s-au prevazut multe facilitati si de comunicatii si de natura fiscala din motive evidente. Si planul a inceput sa dea roade. “Rural America” a inceput sa devina o destinatie tot mai cautata pentru externalizare de serviicii, asa incat de curand guvernul Indiei a protestat vehement impotriva masurilor luate de statul Ohio (de exemplu) pentru a incuraja companiile care externalizeaza servicii in acest stat si, evident, pentru a le descuraja pe cele care inca se duc peste mari si tari. Ma rog, exemplele pot continua, dar ideea de baza este cea pe care am enuntat-o mai sus. Sunt astfel de teme interesante pentru noi? Nu. Sunt interesante aici la noi, abordarile moderne de marketing si de promovare de produse? Nu, pentru ca pe Dambovita criteriile sunt altele. Se rup din maini trendurile si comparatiile intre diferite dispozitive si device-uri asa incat sa decizi ce sa cumperi? Nu. (In Romania se cumpara putin si aproape exclusiv pe criterii economice). Deci, despre ce sa scriem? Iata, despre prapastia tot mai mare care se casca intre noi si “ei”, intre ceea ce fac “ei” si ceea ce NU facem noi, intre ceea ce ii intereseaza pe “ei” si nu ne mai intereseaza pe noi, despre problemele noastre reale (pe care degeaba le tot vorbim ca nu se intampla nimic), despre aceasta apatie si lincezeala care sapa mult si insidios la temelia oricarui curaj si entuziasm de a construi ceva? Despre ce? Dati-mi o tema si va promit ca invingem!
In rest, e bine. Este sfarsit de saptamana si inceput de weekend. Iar cand va fi sfarsit de weekend si inceput de saptamana vom astepta cu nerabdare urmatorul sfarsit de saptamana si inceputul de weekend.